Ciprian Gabriel Pop

Cercetare finanţată prin proiectul Institut de Studii Muzicale Doctorale Avansate - MIDAS (Music Institute for Doctoral Advanced Studies), POSDRU/89/1.5/S/62923 proiect cofinanţat din Fondul European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Evoluţia rapidă a tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC) poate oferi noi instrumente de lucru pentru creaţie în orice domeniu artistic, inclusiv în cel muzical. E de la sine-înţeles că pentru folosirea cât mai adecvată a acestor instrumente se impune asimilarea cât mai temeinică a modului de lucru cu acestea.

Problematica constă nu numai în existenţa unui număr relativ mare de instrumente, fiecare cu specificul său, ci şi în faptul că ele au o dinamică rapidă a evoluţiei, an de an înregistrându-se inovaţii şi îmbunătăţiri aduse aceluiaşi instrument.
În muzica electronică actuală, datorită virtualizarii în tot mai mare măsură a mediului de lucru, instrumentele cel mai des folosite sunt programe şi suite de programe de calculator ce oferă medii de înregistrare, sinteză, manipulare, aranjare a materialului sonor pe lângă instrumentele hardware ce echipează de obicei studiourile. Numărul mare al acestora şi specificitatea fiecăruia în parte pot deruta. Însă, la o analiză atentă a tuturor acestor instrumente se pot releva o serie de elemente comune, care, o dată asimilate pot constitui un punct de plecare în învăţarea şi folosirea lor cu dezinvoltură.

Un prim obiectiv al acestui proiect este un studiu atent al necesităţilor compozitorilor în acest sens care relevă aria reală de interes în folosirea calculatorului şi implicit al noilor tehnologii în procesul de creaţie.

Un alt doilea punct de interes este identificarea programelor care au cel mai mare potenţial de folosire în creaţia muzicii electronice.

Rezultatele acestui studiu constituie baza realizării obiectivului principal al acestui proiect, şi anume, realizarea unui ghid pentru cunoaşterea şi stăpânirea programelor care au sau pot avea cel mai mare impact în compoziţia muzicii electronice.

Muzica electronică prezintă, ca orice domeniu nou şi încă prea puţin explorat, o multitudine de faţete şi potenţiale direcţii. Noutatea, explorarea posibilităţilor, inovaţia, exotismul aparent, sunt câteva din multele puncte de atracţie pe care tehnologia le deţine  nu numai în sine ci şi prin evoluţia continuă şi permanentele descoperiri şi invenţii.

Creaţia muzicală nu poate ocoli posibilităţile oferite de tehnologie, indiferent de ce tip este ea: dispozitive noi hardware de sinteză a sunetului, dispozitive noi de înregistrare şi manipulare sonoră mult mai complexe şi mult mai fidele, metode noi de virtualizare exclusiv cu ajutorul computerului, în care mediul sonor este creat, manipulat, fixat într-o partitură electronică de multe ori generată tot de programe pe baza unor algoritmi introduşi de compozitor etc. Toate acestea reprezintă un teritoriu pe care foarte puţini s-au aventurat.

Prin realizarea unei cercetări care să releve cerinţele compozitorilor în domeniul muzicii electronice se contribuie la:
•    Clarificarea principalelor direcţii şi a modului în care este privită muzica electronică aici;
•    Înţelegerea stadiului în care este înţeleasă muzica electronică;
•    Eliminarea confuziilor privind noţiunea de creaţie muzicală electronică;
•    Diminuarea reticenţei faţă de utilizarea instrumentelor specifice creaţiei muzicii electronice .

Reticenţa în aplicarea acestor tehnologii şi indisponibilitatea compozitorilor de a utiliza cel puţin un program de calculator dedicat muzicii electronice pot fi cauzate de:
•    curba mult prea lentă de învăţare a controlului tehnologiei
•    folosirea unui limbaj încă greoi, ingineresc, plin de uzanţe tehnice
•    descurajarea utilizatorului prin lipsa de soluţii intuitive la probleme simple.

Manualele programelor abundă de descrieri tehnice – sute de pagini care nu oferă soluţii practice, ci doar prezintă programele în cele mai mici amănunte, scăpându-se din vedere principalul scop al realizării unui program muzical: stimularea creaţiei într-un mod cât mai succint şi clar.

Compozitorii ar avea de câştigat în momentul în care ar exista un ghid uşor asimilabil şi totuşi la un nivel înalt, în care tehnicile şi informaţiile să fie sistematizate clar. Mai mult, deşi la o primă vedere programele muzicale par a fi foarte diferite, există totuşi, un numitor comun, un sistem de lucru comun, care o dată evidenţiat poate flexibiliza enorm lucrul nu numai cu un singur program ci chiar cu cele mai noi programe în domeniu, oferind o acomodare mult mai uşoară cu orice inovaţie tehnologică ulterioară.

Apariţia unui instrument de ghidaj, indiferent de suportul său – on-line sau tipărit, contribuie cu rezultate pozitive prin:
•    Apropierea domeniului arid al tehnologiei de creaţia artistică,
•    Potenţarea apetitului creatorilor pentru folosirea intensivă şi creativă a unor noi instrumente de lucru.
•    Evidenţierea versatilităţii tehnologiilor
•    Conştientizarea interdisciplinarităţii domeniului muzicii electronice

Introducerea tehnologiei informatice şi de comunicare în muzică creează un câmp interdisciplinar care stă la intersecţia mai multor discipline ca: muzicologia, acustica, procesarea sunetului, psiho-acustica, în egală măsură interferând cu principii din domeniul fizicii, electronicii, informaticii şi ale ştiinţelor sociale.
În formarea unor metodologii ale acestei interdisciplinarităţi, s-au afirmat centre de cercetare care acoperă atât domeniul artistic, cât şi ştiinţific precum IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique) – Paris, CCRMA (Center for Computer Research in Music and Acoustics) – Standford University- California, SARC (Sonic Arts Research Centre) – Queens University – Belfast, CIRMMT (Centre for Interdisciplinary Research in Music Media and Technology) McGill University, Montreal, The International Computer Music Association England etc.

Părţi ale acestui text sunt în curs de publicare la Conferinţa internatională: ODEQA2011, cu tema: „Corelaţia dintre învăţământul la distanţă şi piaţa muncii” din data de 24 iunie 2011.